Evident, exagerez, dar e cu un scop nobil, vreau numai să evidențiez cât de bine m-am simțit la Rock Mouse Homestay în Hoi An.
Oscilam între ceva resort mai aproape de plajă sau mai în natură, dar am ajuns la concluzia că o cazare aproape de orașul vechi e cea mai bună alegere. Și aproape am vrut, aproape am avut, în trei minute de mers pe jos eram la Podul Luminilor și în mai puțin de-atât mă îndopam cu bunătăți la piața de noapte.
Spre deosebire de hotelurile din oraș, care nu zic, pot fi destul de aproape și „în mijlocul acțiunii”, aici, pe insulița An Hoi, e liniște și pace. Și, totuși, locația e atât de bună încât am mers doar pe jos, iar bicicleta am folosit-o numai când am dat o fugă la plaja An Bang. Plus mâncare excelentă și ieftină chiar lângă cazare, ori la piața de noapte ori la restaurantele de pe marginea străzii.
Am plătit 25 de dolari pe noapte pentru o cameră dublă cu mic dejun inclus, servit sus, pe acoperiș. Știu unde e servit deoarece gazda mi-a făcut un tur la sosire, dar de mâncat n-am apucat a mânca pentru că am plecat cu noaptea-n cap în fiecare zi. Cu toate astea, au avut grijă ca în fiecare dimineață să-mi pregătească ceva: zilnic, la plecare, mă aștepta un pachețel cu banh mi, apă și banane. Să nu mi se facă foame pe drum, spuneau ei.
Ca peste tot pe lumea asta, omul sfințește locul și, dincolo de curățenia exemplară, tot oamenii sunt cei care au făcut din Rock Mouse Homestay un fel de acasă departe de casă. De fiecare dată când veneam de unde am fost plecată dădeau fuga la frigider și scoteau o sticlă cu apă rece. Într-o seară ploioasă, când m-au văzut că vreau să ies, mi-au dat o pelerină de ploaie. Bicicletele se pot folosi gratis și sunt dispuși să ajute și cu închiriatul de scuter. Peste toate astea, la plecare, m-au lăsat și să fac un duș, deși predasem deja cheia camerei dimineață, dar aveam avionul spre seară.
Lucrurile astea mărunte, aparent nesemnificative, m-au făcut să mă simt tare bine aici. Pentru că nimic nu-i mai bun ca o sticlă cu apă rece oferită din toată inima atunci când vin înfierbântată după ore întregi de golănit. Nu știu dacă situația se va schimba atunci când vor avea mușterii mai mulți, posibil se dau atât peste cap pentru că deocamdată încearcă a-și stabili o reputație. Eu, una,m-aș caza tot aici la următoarea vizită în Hoi An. Că doar e musai să mai urmeze o vizită, nu se poate altfel!
Cristina face Aventură 