Haideți să vă arăt ce vacanță ieftină mi-am făcut în Milano și Cinque Terre toamna trecută. Bine, nu ieftină ca braga, dară destul de convenabilă ca preț. Oricum, eu sunt de părere că ne facem vacanțele pe cât de ieftin sau scump ne dorim și ne duce punga. Trebuie numai puțin efort „de cercetare” înainte de plecare.
Pentru vacanța asta nu am avut pregătit un buget anume și niciun plan de bătaie exact, pur și simplu am făcut ce am vrut, când am vrut, după cheful cu care m-am trezit dimineața.
Biletul de avion nu este inclus în total, eu am ajuns în Milano cu Air Italy, unde am prins o pomană de bilet: 360 de euro Bangkok – Milano și retur (nu căutați că nu mai zboară ruta asta din martie 2019). Dară de ajuns nu-i o problemă, sunt o mulțime de companii low-cost care zboară din România spre Milano.
Dacă am uitat să trec ceva, e vorba de câte o Cola sau o gelato luată pe ici, pe colo, deci tabelul poate fi privit cu o marjă de eroare, însă una nu prea mare.
| Categorie | Cheltuială | Suma în EUR |
| Obiective turistice | bacsis ghid tur ghidat Milano | 10 |
| Diverse | cosmetice | 23.83 |
| Transport | tren Malpensa to Cadorna | 13.5 |
| Transport | metrou | 1.5 |
| Suvenir | Album de arta San Maurizio | 29 |
| Obiective turistice | Intrare Pinacoteca di Brera | 10 |
| Transport | metrou | 1.5 |
| Transport | cartela 10 calatorii | 13.8 |
| Transport | tren Milano – Varenna retur | 13.4 |
| Transport | tren Milano – Vigevano retur | 7.2 |
| Obiective turistice | intrare Turn Forzesco Vigevano | 3 |
| Obiective turistice | Intrare La Scala Museum | 9 |
| Transport | tren Milano – Levanto | 26 |
| Transport | Cinque Terre Train Card pentru o zi | 16 |
| Transport | tren Monterosso – Levanto | 4 |
| Transport | ferry Levanto – Portovenere si retur | 35 |
| Transport | tren Levanto – Milano | 26 |
| Transport | tren Milano – Malpensa | 13 |
| Cazare | Hotel Palazzo delle Stelline Milano 1 noapte | 72 |
| Cazare | Levanto 4 nopți | 112 |
| Cazare | AirBnb Milano Navigli 7 nopți | 360.32 |
| Mâncare și băutură | 354.81 | |
| Total | 1144.86 | |
| Transport | Air Italy BKK – Milano și retur | 360 |
Cazare în Milano și Cinque Terre
Când lumea spune că Milano e un oraș scump se referă și la cazare. Hotelurile sunt scumpe fără a fi grozave, pentru o locație cât de cât centrală trebuie băgată adânc mâna în buzunar. Practic, tot uitandu-mă la hoteluri găseam că cele în care aș vrea să stau sunt minim 100 de euro, iar cele mai accesibile ca preț nu îmi spuneau nimic și-mi păreau că nu merită banii.
Cred că sufeream și de un pic de eroare de judecată, căci încă nu mă adaptasem mental la prețuri europene, comparam cu Asia unde pentru 100 de euro poți sta la 4 stele sau chiar, cu puțin noroc, la 5 stele.
M-am îndreptat apoi către AirBnb și m-am uitat direct la apartamente în cartierul care mă interesa cel mai mult, Navigli. Nu eram pentru prima dată în Milano, iar de data asta voiam să stau într-un loc plin de viață seara târziu și cât mai aproape de sufletul aperitivo. Așa că am închiriat o cameră la localnici în Naviglio Pavese, într-o clădire istorică. Am plătit 360 de eur și am avut o cameră pentru șapte nopți, micul dejun inclus, acces la bucătărie și baie proprie. Curățenie exemplară, locație cum voiam, n-am a mă plânge de nimic.
La întoarcerea din Cinque Terre urma să mai petrec o noapte în Milano și atunci am găsit un hotel pe gustul meu, unul cu o istorie fascinantă și aflat chiar peste drum de Santa Maria delle Grazie, biserica ce adăpostește celebra frescă a lui Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină. Despre hotelul Palazzo delle Stelline am scris mai multe aici.
Cazarea în Cinque Terre s-a dovedit a fi la fel de problematică, a sta într-unul din cele cinci sate părea puțin cam prea scump față de cât (credeam eu) că merită. M-am orientat apoi către La Spezia sau Levanto, „porțile” către Cinque Terre. Toată lumea părea să stea în La Spezia, un loc mai tineresc și mai activ.
Cum după o săptămână în Navigli și o privire în buletin deja mă simțeam bătrână, am optat pentru Levanto și am fost foarte mulțumită de alegerea făcută. Orășelul e într-adevăr liniștit, adormit, dar plăcut tare, cu fațadele caselor pictate, un părculeț liniștit, apusuri decente, o plajă nu prea rea și punctul de plecare pentru multe activități în natură precum drumeții sau ciclism montan. Nu la fel de mulțumită am fost de cazarea cam murdară pentru care am plătit 112 euro pentru patru nopți cu mic dejun inclus.
Obiective turistice și activități în Milano și Cinque Terre
În articolul de aici am povestit cum am regăsit Milano după un deceniu. Spoiler alert: mi-a plăcut la nebunie. Unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut atât de mult și pentru care îmi place Europa în general, e faptul că multe obiective turistice și muzee pot fi vizitate gratuit în anumite zile sau sunt reduceri substanțiale pentru cetățenii UE de anumite vârste.
Și nu doar pentru că „românului îi place ce e moka” – așa cum am mai auzit spunându-se, ci pentru că mi se pare important ca cei care doresc să învețe despre cultură, artă și istorie să o poată face la prețuri deloc prohibitive.
Pe lângă asta, sunt și o mulțime de evenimente gratuite. Bunăoară, cât am fost în Milano am participat la diverse spectacole de muzică de film sau clasică, vizionări de film, bașca intrări gratis la muzee precum Museo del Risorgimento.
Puzderia de asemenea evenimente, precum și faptul că deja văzusem priveliștea de sus, de pe Dom, și admirasem Cina cea de Taină a lui da Vinci la vizita anterioară, au făcut ca în tabelul meu de cheltuieli să apară puține obiective turistice pentru care am plătit.
De fapt, descoperirea milaneză delicioasă la această vizită, magnifica biserică San Maurizio al Monastero Maggiore, permite intrarea gratuită tuturor vizitatorilor. Locul mi-a plăcut atât de mult încât mi-am dorit să-i susțin cumva, așa că am luat de la magazinul de suveniruri un album de artă cu picturile murale din biserică, picturi datând din perioada Renașterii.
Am mai făcut și două excursii de o zi din Milano: una în Varenna, pe malul lacului Como, pentru a mă vedea cu niște prieteni dragi, și alta la Vigevano, un orășel medieval pe care îl recomand din tot sufletul.
În ceea ce privește Cinque Terre, lucrurile stau mai simplu: mergem acolo pentru pitoresc, pentru plimbat, pentru sătucurile în sine, pentru natură și, eventual, drumeții. M-am încumetat și eu la o drumeție între Levanto și Monterosso al Mare, dar e greu cu grăsimea și așa de tare m-a epuizat încât n-am mai fost bună de nimic restul zilelor (puteți citi aici pățania mea). Sunt și câteva galerii de artă în sate, iar Portovenere (care nu e chiar parte integrantă din Cinque Terre) merită toată atenția, eu m-am îndrăgostit de locul acela.
Mâncarea în Milano și Cinque Terre
Să vă spun: aseară la cină am avut paste, azi la prânz am avut…paste. Aș mânca pizza și paste zilnic, dacă ar fi posibil. Așadar, inutil să menționez că mâncarea din Italia este pe gustul meu. Nici măcar n-am plecat cu un plan sau cu o listă de restaurante, mi-am spus că musai mâncarea trebuie să fie bună. Și a fost.
Singurul fel pe care nu l-am agreat neapărat a fost celebrul risotto milanese, posibil pentru că nu-s prea mare fan orez în general și mai vin și după niște ani de Asia, unde-s alte tipuri de orez și unde știu a-l găti mult mai bine.
Cele mai bune paste le-am încercat în Vigevano, într-un restaurant din Piazza Ducale: gătite al dente, cu roșii cherry și cu brânză burrata. Nimic mai simplu și nimic mai delicios!
Mâncarea în restaurantele din Milano e destul de scumpă, deși n-aș zice că prețurile sunt chiar de speriat. Spre comparație, în Bangkok o pizza bună și când spun „bună” apăi zic BUNĂ e de la 600 de baht în sus (adică vreo 17-20 de euro) și tot cam pe atâta e și în Milano în restaurantele din zonele turistice. Așa că prețul la mâncare nu m-a speriat deloc, în Bangkok mâncarea occidentală la restaurante decente tot cam pe acolo ajunge.
Sunt și opțiuni ieftine chiar în buricul târgului în Milano: pe străduțele de lângă Dom se găsește faimosul Luini de unde puteți cumpăra și mai faimoasele panzerotti cu tot felul de umpluturi de la mozzarella la bacon. Cu panzerotti am chiar o istorioară, nu mâncasem la prima mea vizită aici, iar acum am făcut un tur gratuit ghidat al orașului și ghidul mi-a tot recomandat să le încerc. Și să vedeți minune: panzerotti aveau gust de…scovergi. Aluatul, cel puțin. În zona de unde sunt eu aluatul cela se umple cu brânză, se împăturește în aceeași formă ca panzerotti și se prăjește în ulei încins. I se spune brânzoaică. E, fix aia e și panzerotti, doar că au umpluturi mult mai variate. I-am și spus mamei că în Italia lua doi-trei euro gătind așa ceva.
O altă opțiune ieftină și în aceeași zonă a Domului este Pizza Spontini, unde pentru vreo 7 euro e rost de ostoit foamea cu o felie de pizza grăsană și o Cola. A trebuit să apelez la locuri precum Pizza Spontini pentru a-mi potoli foamea căci ora mea de prânz e total diferită de cea a italienilor, astfel mă trezeam că n-am unde mânca pentru că restaurantele erau închise. Practic, singura zi în care am avut un prânz cum trebuie în Milano a fost cea în care m-am plimbat prin Cimitero Monumentale și Porta Garibaldi.
Tot într-o astfel de zi cu restaurante deschise de negăsit am intrat și la Pasticceria Marchesi, unde am mâncat cea mai scumpă prăjitură din viața mea: o monoporzione lampone pe care am dat 10 euro.
În Cinque Terre, din nou, lucrurile au stat mai simplu: focaccia, pizza și farinata la greu, cu niscai ravioli și mozzarelline printre. Oricum, atât în Milano, cât și în Cinque Terre n-am lăsat nicio zi să treacă fără una ori mai multe gelato. Vin și cu o mică recomandare: Slurp în Monterosso al Mare face niște gelato artigianale de m-am lins pe degete și mai multe nu!
Am intrat și în supermarket de câteva ori, mai întâi pentru cosmetice căci zburasem doar cu bagaj de mână, și apoi pentru apă și alcool sau când mi se făcea poftă de fructe.
Transportul
Prin Milano m-am deplasat mai mult pe jos, iar când distanța nu mi-a permis, am luat metroul. Mi-am luat chiar și o cartelă de 10 călătorii, dar am estimat greșit cât voi folosi mijloacele de transport așa că am rămas cu jumătate de călătorii neutilizate. Biletele se cumpără de la automate, n-am prea văzut ghișee în afara locurilor de unde se iau bilete pentru Malpensa Express. Nu zic că nu sunt, ci doar că eu n-am văzut.
În Cinque Terre tot trenul e de bază, există și Cinque Terre Train Card care costă 16 euro pentru o zi în sezonul de vârf și include drumuri nelimitate între La Spezia și Levanto. Altfel, un singur bilet oriunde între La Spezia și Levanto costă 4 euro. Călătoria între sate durează puțin, cam 2-3 minute. Cei cu un nivel de fitness mai ridicat și cu mai mult timp la dispoziție pot opta pentru drumeții, dar oricum ar fi, cu trenul tot veți merge la un moment sau altul.
Un alt mod de transport între sate este feribotul, pe care eu îl recomand pentru că una e să vezi cele cinci sătucuri din tren sau pe jos și alta e de pe barcă. E o altă perspectivă și una cât se poate de interesantă. Eu am plătit 35 de euro pentru un bilet valabil o zi întreagă, opriri oriunde și oricând între Levanto și Portovenere.
Între Milano și Levanto am mers tot cu trenul și aici puteam economisi bine, ba chiar până la jumătate din costul biletului. La rezervarea în avans sunt reduceri substanțiale, când m-am uitat inițial cu o săptămână înainte, biletul era redus de la 26 de euro la 15. Numai că nu aveam plan exact de ajuns ori dată fixă așa că am cumpărat la preț întreg în ziua călătoriei.
Am avut parte și de o întârziere sănătoasă de vreo 50 de minute la întors din Levanto spre Milano, s-a stricat locomotiva. Apropo de asta, Trenitalia despăgubește în proporție de 100% contravaloarea biletului în cazul în care întârzierea e mai mare de 60 de minute. Asta în caz că vă aflați prin zonă și aveți parte de întârzieri.
Food for thought:
Este a doua călătorie în care încerc să-mi notez cheltuielile în vacanță și al doilea articol de acest fel, după cel legat de bugetul pentru o săptămână în Bali. Și numerele sunt cel puțin interesante: în Bali am cheltuit în opt zile în jur de 600 de euro, iar în Italia am stat două săptămâni cu aproape 1200 de euro. Rezultă că Bali e la fel de scump ca Milano? Ori Milano e la fel de ieftin ca Bali? Nu cred că musai asta e concluzia, însă devin interesante articolele acestea legate de buget, mai scriu.
Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.
Cristina face Aventură 
pentru bugetul meu, nu e o suma mica, dar raportandu-ma la cat cheltuiesti pe 3 zile la munte sau la mare in Romania, nu mi se pare chiar asa scump, avand in vedere ce oras frumos este Milano (asta o stiu doar din poze si documentare, evident).
LikeLike
Da, ai dreptate, dacă ne gândim doar la suma de bani în sine nu e puțin, dar raportat la ce e de văzut și, mai ales, la faptul că Europa în general nu-i deloc ieftină, eu zic că e foarte ok. În Milano îmi pare că hotelul mănâncă cea mai mare parte din buget în raport cu ceea ce oferă, de aceea am și căutat o altă variantă de cazare.
Cât despre România…acum, cât sunt atâtea opțiuni de zboruri low cost cred că un city break într-un oraș european (nu Barcelona sau Paris, care sunt scumpe, desigur) poate fi chiar mai ieftin ca un sejur în, să zicem, Maramureș.
LikeLike
ce imi plac articolele astea!
Si ce frumos scrii – m-ai captat si sedus complet:) Vreau la Milano acum 🙂
LikeLike
Am scris de mă durea mâna :))
Și eu vreau la Milano 😀
LikeLike